Dan GIOSU                                                                                                                                                                                                                            Întoarcerea cuvintelor

*

* *

Ca şi cum sufletul nostru nici nu există

aşa nici tu nu exişti

strălucire

ci întoarce-ţi cu faţa

cealaltă faţă

a întristării

Până aici ne-om pricepe

şi până aici ne-om cunoaşte

numai tu pururi otravă

grea nepăsare

pecete pe frunţile noastre

Aşa vom trăi

fără întrebările puse în sine

fără nici trupuri

şi fără nimic.

Buzele noastre

mimând Nesfârşirea-n

oglinzile timpului

HANNA

Şi dintr-o parte în alta

tu erai trupul

eu maestrul şi dalta.

Şi toamnă era, ne uitase,

limbile ceasului alb

perdelele negre şi groase

Mă cufundam într-un colţ să plâng

uitând să-ţi cioplesc

sfinţenia sânului stâng.

În atâta tristeţe şi-atât întuneric

priveam îndelung

magia negrului sferic.

Şi tot pentru asta ne confundam... şi alta

fu clipa în care

eu eram trupul

tu maestrul şi dalta.

Auzi cum depărtarea, iubito, îmi pulsează

În sânge prihănita, neprihănita oază;

Cum beduinii nopţii în goana lor nebună

Se prăbuşesc coroană de zânbete-n fântână.

Ştiu turlele moscheii când să-şi îndrepte dangul

Seraiele să-şi mute culcuşul în deşert.

Un cerşetor îşi cată prin zdrenţele lui rangul

Nu-mi cere cu puţinul, puţinul să i-l iert.

Auzi, e caravana, fantomă-n gând...eu ştiu...

Tu uită visul ăsta îngrozitor. Târziu

Îţi va rămâne-n minte un sumbru clar de lună

Şi beduinii nopţii în goana lor nebună.

VIS TROPICAL