UNDE NU EXISTĂ IUBIRE, NU EXISTĂ NIMIC

Nu ştiu dacă v-aţi întrebat vreodată: de ce a apărut pe lume poetul şi în ce scop?

La o astfel de-ntrebare ar fi greu de dat un răspuns evaziv întrucât ar necesita, cred eu, o infinitate de răspunsuri. S-aruncăm, totuşi, o privire şi să pătrundem cu ochiul firii în universul acestei lumi (s-o numim Poesie) şi să-ncercăm a afla de unde-şi trage rădăcinile şi care-ar fi menirea ei. La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul a fost Dumnezeu. După cum ne este binecunoscut, Dumnezeu Tatăl, Cel ce-a făcut Cerul şi Pământul, a săvârşit atunci cea mai perfectă lucrare posibilă a tuturor timpurilor culminând cu Facerea Lumii, a Omului căruia i-a pus numele Adam. N-a fost oare, acesta, cel mai desăvârşit Act al Creaţiei? Fără-ndoială, aşa a fost. Iată deci, o dovadă absolută a Dumnezeirii! Dar odată cu apariţia omului, s-a simţit nevoia de comunicare şi tot atunci Dumnezeu Tatăl, ca un Creator desăvârşit ce este, a creat-o şi pe Eva! Cu alte cuvinte, simbolul Poeziei. Căci aşa a fost. Dar, dac'ar fi să ne referim la chemările sufletului, căderea în păcat a celor doi şi-apoi alungarea lor din Grădina Edenului, gândul ne va duce, implicit, la "poezie". De-aceea şi poate tocmai de aceea , de-atunci şi până-n zilele noastre femeia continuă să rămână, fără-ndoială, prima şi cea mai reprezentativă sursă de inspiraţie a poeţilor. De bună seamă, nu toţi cei ce ne naştem avem darul sau harul poeziei, dacă mă pot exprima astfel. Poezia, oricum aţi vrea s-o interpretaţi este un dar, un har  dumnezeiesc şi numai cei chemaţi la o astfel de lucrare pot face faţă. Mă refer, de bună seamă, la poetul - poet şi nicidecum la acei "naivi aspiranţi" la graţiile ei. El este glasul unui gând ales, pentru că el este însuşi Gândul aşezat în trup ce dă de veste prin cugetul său, tot ce e gând şi iubire. Acesta e poetul în tot ce este. Cu bucurare de suflet, vă invit să intraţi în tainica cetate a unuia dintre acei condamnaţi întru această nobilă şi dulce suferinţă: Poezia. Mai bine zis, arta de a scrie, pentru că poetul Dan GIOSU mai scrie şi proză. Şi nu orice fel de proză. Dar el mai scrie şi eseuri şi-i chiar şi pamfletar... poate chiar unul dintre cei mai talentaţi şi înverşunaţi pamfletari de la Tudor Arghezi încoace. Însă, între toate acestea, marea şi tainica lui iubire de "dor şi of"  rămâne ghitara. Dar, cum rămâne cu pictura? Mister!

Cornel Armeanu

D a n  G I O S U

A fost să fie născut cu voia şi prin mila lui Dumnezeu în anul de graţie 1960, luna martie, ziua 24 - A.D.

Iar ca un scriitor ce este născut şi nu "făcut", el este şi Membru al Uniunii Scriitorilor din România.